“Bună dimineaţa, Pământ, născocit de zăpezi buimace, să-şi poată aşterne în pripă tăcerea, bună dimineaţa, Pământ, pe faţa ta să-şi poată risipi ca un sărut prelung cântecul ciocârlia, îţi strâng în pumni lacrimile şi sângele mi-l spăl cu neliniştea lor sărată, bună dimineaţa, Pământ, părinte bun, basm nesfârşit, amant fără seamăn, “chispa de locura”, bună dimineaţa…”
… şi Păm